Nişte chestii pe care n-aş vrea să le găsesc la fetele din România

Iniţial, n-am vrut să citesc articolul în care Anne-Marie menţiona cele 5 (care de fapt sunt 6) chestii pe care doreşte să le găsească la bărbaţii din România. Eram sigură că nu mă voi identifica în nicio aşteptare de-a ei. Şi aşa şi e.
L-am citit şi m-am convins. Dar l-am citit pentru că a stârnit alte articole. Primul articol l-am citit la Andrei Cismaru şi mi s-a părut priceless. Al doilea articol, cel care m-a şi făcut să-l citesc pe-al lui Anne-Marie, a fost cel al lui Chinezu. Când Cristi scrie în stilul ăsta, e clar că e ceva la mijloc. Acum am zărit că a scris şi Auraş Mihai, tot priceless. Cu ocazia acestui articol, o să mai prezint şi nişte puncte de vedere personale pe care voiam să le expun de mult timp, însă nu găsisem ocazia. Vă rog să-l citiţi pe-al ei şi-apoi să continuaţi cu mine, căci altfel nu ar avea sens ce spun aici.

Eu, una, nu ştiu la care limită să situez acele 6 chestii pe care le vrea ea de la un bărbat, dar ştiu că, din punctul meu de vedere, se află la o limită. Mi-e greu să cred că acele 6 puncte, înglobate, ar reprezenta un ideal. Sau, cel puţin, refuz să cred. Dacă cineva îşi doreşte ca persoana de lângă să aibe toate acele 6 atribute, înseamnă că doreşte să calce cu tocul noţiunea de “bărbat” care pe mine mă duce cu gândul la stabilitate, statutul “alpha” şi care pe o femeie ar trebui s-o incite la competitivitate. Dar, frate, nu competitivitate în bucătărie! #wtf

Probabil aţi observat pe facebook, prin poze sau mai ştiu eu prin ce împrejurări, că nu prea am fost surprinsă în cadre cu fete. Probabil aţi observat că nu port nici roz. Nici nu mă pozez singură prin casă for no reason. Probabil m-aţi observat doar pe lângă băieţi. Nu am ieşit niciodată “cu fetele”. Şi nici nu o să ies vreodată. De fiecare dată când am ajuns involuntar pe lângă un cuib din-ăsta de viespi (căci altfel nu am cum să-i spun, dar nici nu încerc), nu am făcut decât să mă întreb dacă există cu adevărat fiinţe  care pot să discute necontenit probleme: … despre cum s-au rupt unghiile puse cu gel fix în noaptea aia când voiau să agaţe pe unu’ (vorba Paraziţilor: “sentimentele noastre sunt reale ca unghiile voastre“), … despre cum au stat 5 ore în mall să-şi ia o bluză (pe care evident n-o vor purta în următorii 5 ani, dar care era la reducere), … despre cât de porci sunt bărbaţii, … despre câte grame a reuşit x-uleasca să slăbească în ultimele 2 luni, … despre cluburi, … despre “foşti”, … despre alea cu care ies foştii, … despre cum ar mai putea să îi spioneze mai bine, … despre câte Like-uri au strâns la pozele alea puse alături de check-in-ul din Princess, ori la poza aia făcută cu Alex Velea, … despre ăla care şi-acum se ţine după fundul ei, dar nu vrea ea să fie cu el, … despre cât de nesimţit a fost “al ei” că a venit cu mâna goală când s-au întâlnit atunci, … bârfele despre colegele de şcoală/liceu/facultate/job, … analiza complexă a persoanelor care trec prin galeriile mall-urilor în timp ce ele stau trântite cu curu’ în scaunele de la Mc sau KFC sorbind o oră dintr-un suc de 330 de mililitri. 

Revenind, la articolul cu pricina, mă întreb dacă e vreun bărbat atât de fraier încât sa facă tot s-ar vrea în acele 6 puncte. Hai, dă-o dracului de treabă! Dacă mi-ar recita mie unul vreun vers din poeţii ruşi, l-aş întreba ce-a fumat, în niciun caz nu m-aş pişa pe mine la cât de surprinsă de gest aş fi fost, vezi-Doamne. Sunt de acord cu “Te iubesc!” şi alte cuvinte sincere, dar de ce aş fi frapată de nişte cuvinte care probabil au mai fost rostite şi altor zeci de mii de alte fete. Trust me, niciun “Te iubesc!” nu seamăna cu altul, chiar dacă e spus de aceeaşi persoană! :)

Pe bune, eu chiar îmi imaginez în momentul ăsta un bărbat care stă cu o carte de poezii în mână încercând să memoreze 3 versuri cu care s-o surprindă pe “a lui” când intră pe uşă, atunci când se întoarce de la job. Eu m-aş simţi penibil dacă mi s-ar întâmpla aşa ceva. Nu m-ar da pe spate nici cu loţiune!
… dar m-aş simţi al naibii de bine dacă aş intra pe uşa şi mi-ar trage o palmă peste fund, mustrându-mă că am venit cu 2 minute mai târziu decât am venit ieri! :P 

Partea cu dansatul mi se pare deplasată. Nu cred că m-aş simţi penibil dacă aş şti că am un om minunat lângă mine, deşi şi-ar da cu stângul în dreptul când dansează El Menaito. Iar dacă ar veni vreo amică să mă întrebe “cimpanzeul ăla de pe ring e al tău?“, în primul rând n-aş numi-o “amică“, iar în al doilea rând aş da cu ea de pământ. Dar asta depinde cât cojones ai.

Nu ştiu ce oameni a întâlnit Anne-Marrie care să considere că a te ţine de mână pe stradă cu prietena e un lucru deplasat. Adică, pana mea, dacă nici prietena nu te mai ţii de mână, atunci cu cine, cu mama?! Dacă nici pe stradă, atunci unde?! În casă, când daţi împreună cu aspiratorul în sufragerie?! #numazic
… iar la partea cu idee că gestul ar fi “gay“, nu comentez decât că, mă scuzaţi, dar sunteţi nişte comunişti frustraţi ce posedaţi un creier învăluit de sârmă ghimpată. 

Fetelor, nu vă mai miraţi că există misogini din moment ce voi debitaţi asemenea pretenţii care până şi pe mine m-ar călca pe orgoliu! Şi tot voi veniţi că toţi bărbaţii sunt la fel, că doar un lucru vor! Dar i-aţi încercat pe toţi, or what?! Şi normal că vor doar un lucru dacă altceva calitativ nu aveţi de oferit!

Şi pe mine, ca fată, mă bufneşte râsul când văd cum se comportă altele. Sunt de acord că există şi excepţii. Ştiu că multe suferă. La fel de bine ştiu că şi multora le place un anumit stil mai libertin. Nu am nimic împotrivă. Dar mi-e silă să aud că în Bucureşti nu poţi să ieşi la 12 noaptea de frică să nu te violeze careva; păi normal că vă violează toţi când vă văd pe câte 3-4-5 braţ la braţ în  Centrul Vechi pe nişte tocuri de 15 centimetri, rupându-vă picioarele şi ţinându-vă mâinile pe fuste să nu vi le sufle vântul. 

Din moment ce te învârţi în cercuri în care toţi te pupă în cur spunându-ţi că eşti OK, nu o să evoluezi niciodată! O fată care nu are încredere în ea şi în gusturile ei, se duce la “prietena cea mai bună” şi o întreabă dacă rochia o face grasă, dacă pantofii se potrivesc, dacă să-şi mai facă ceva la păr; respectiva tipa o va îndruma mereu un pic câş, căci din moment ce vor ieşi împreună, ea ar trebui să arate cel mai bine, nu cea căreia îi dă sfaturile. O logică bolnavă, evident. Dacă aceeaşi fată s-ar duce la 2-3 băieţi şi i-ar întreba aceleaşi lucruri, ăştia i-ar spune foarte sincer că pantofii sunt aiurea, iar părul mai bine l-ar lăsa desfăcut, iar rochiei, dacă i-ar pune o curea, ar arăta mult mai bine, căci, da, bărbaţii ştiu cum ar vrea să arate o femeie, sunt sinceri şi se impun mult mai bine. Dar fetele preferă să audă că e bine cum au făcut ele şi nu prea sunt dispuse să primească sfaturi de la bărbaţi, căci “ce ştiu ei despre aşa ceva” … şi de-aia se duc tot la fete, formându-se astfel acele cuiburi de viespi de care spuneam mai la început. 

Normal că femeile sunt catalogate ca fiind reprezentante al sexului slab din moment ce lansează atâtea idei pline de vulnerabilitate şi se auto-poziţionează în bucătărie! Vorb-aia, când vrei să-i dai mai multă libertate femeii, măreşte bucătăria! 

 

14 thoughts on “Nişte chestii pe care n-aş vrea să le găsesc la fetele din România

  1. Pingback: Recomandarile de vineri | blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE

  2. Pingback: 5 sau 6 chestii pe care nu le inteleg !

  3. Pingback: Calitati la femei. Fara numar, se stie. | blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE

  4. luizadaneliuc

    Referitor la intrebarea daca acele caracteristici ar reprezenta un ideal, trebuie neaparat sa spun, ca eu am inteles ca ar fi un baseline (adica minimum de cerinte) si nicidecum un ideal!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *